Un loc al memoriei ascuns în pădure

Deasupra străzii G.A. Petculescu se află un vechi cimitir, cunoscut popular drept „cimitirul turcesc”. Numele este însă, cel mai probabil, o legendă urbană.

Cercetările istorice sugerează că acest loc a aparținut comunității din Reșița Română și a fost folosit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, înainte de apariția cimitirelor actuale din zonă. O înmormântare documentată datează din 20 mai 1879, când Rozalia Frențiu a fost înhumată aici, ulterior fiind reînhumată la Oradea.

Pietrele funerare identificate în teren poartă însemne creștine și nume românești, inscripționate cu litere latine. Printre ele se regăsesc nume și ani precum: Corbu (1872), Ruja Sabo (1877), Sabeu (1883) sau I. Koch (1887). Nu este exclus ca, în trecut, să fi existat și inscripții în chirilică.

Cimitirul a fost abandonat odată cu deschiderea altor locuri de înhumare, iar în timp pădurea a crescut peste el. Astăzi, urmele sunt discrete: monumente funerare răspândite pe o suprafață de peste 2.000 de metri pătrați, vizibile doar dacă privești cu atenție.

Este un loc în care natura a acoperit, dar nu a șters, memoria unei comunități.

Te invităm să parcurgi zona cu respect și liniște.